Recenzie “Și munții au ecou” de Khaled Hosseini

si muntii au ecouTitlu: Și munții au ecou
Titlu în engleză: And the Mountains Echoed
Autor: Khaled Hosseini
Editura: Niculescu
Notă Goodreads: 4.02

Descriere: Aceasta carte, publicată la editura Niculescu, prezintă o poveste spusă de-a lungul mai multor generații care gravitează nu doar în jurul părinților și copiilor, dar și a fraților și surorilor, a verilor și a tuturor celor ce au grijă de ceilalți, “Și munții au ecou” explorează nenumăratele feluri în care membrii familiei iubesc, jignesc, respectă, înșală, surprind și se sacrifică unii pentru ceilalți, atunci când contează cel mai mult. Urmărind diversele personaje și ramificațiile vieților acestora, alegerile și iubirile fiecăruia, de-a lungul mai multor generații, peste tot în lume – de la Kabul la Paris, de la San Francisco până în Insula Tinos din Grecia – povestea se extinde gradual, devenind din ce în ce mai emoționantă, mai complexă și mai puternică cu fiecare pagină parcursă. 

“Și munții au ecou” este un roman incitant și provocator, demonstrându-ne modul în care autorul înțelege în profunzime legăturile și acțiunile care ne definesc și ne modelează viețile și, în final, ce înseamnă să fii om.

Nu este prima carte de la Khaled Hosseini pe care o citesc, este a treia* și, pot spune cu mâna pe inimă, omul ăsta a fost făcut pentru scris. Stilul lui este atât de simplu, ușor de înțeles, dar împletit atât de frumos, încât nu-ți dai seama de simplitatea lui. Cum am spus și pe goodreads, mă simt înjunghiată de fiecare dată când citesc o carte a autorului, pentru că plâng atât de mult încât uit și să respir. Într-o stare atât de jalnică m-a adus romanul ăsta, încât de la primele cincizeci de pagini eu plângeam cu lacrimi de crocodil și nu mai puteam fi oprită. Pentru că ne era deja dezvăluită povestea principală, povestea unui frate și a unei surori; primul care mereu îi va simți lipsa celei din urmă, iar cea de a doua va simți mereu că lipseste ceva din viața ei, dar nu va conștientiza ce.

Abdullah este fratele mai mare pentru sora lui, Pari, dar, în același timp, îi este și mamă, și tată. El se duce s-o schimbe, el îi dă să mănânce, el se trezește noaptea din pat și-o leagănă câng plânge, el își dă singura pereche de încălțăminte, fără să ezite, pentru a-i lua o pană minunată și pentru a-i face o bucurie. Cu toate că cei doi trăiesc în sărăcie lucie și că sunt pândiți de primejdia despărțirii în orice clipă, cei doi se iubesc atât de mult încât iubirea lor trece peste timp și spațiu.

Suleiman și Nila Wahdati sunt un cuplu fericit, cel puțin, din afară, așa se vede. Nila este poetă și scrie foarte mult, despre lucruri la care o femeie, din Kabul, n-ar trebui nici măcar să ajungă să le întrezărească. Cu toate acestea, Nila conduce fără să știe o cruciadă a femeilor, pentru că se răzvrătește, se zbate, să fie așa cum vrea ea, nu cum îi impune societatea înconjurătoare. Este genul de personaj care, oricâte greșeli ar face pe tot parcursul romanului, tot l-ai admira pentru că și-a trăit viața așa cum a visat. Suleiman, așa cum spune și Nila, s-a născut în locul și în timpul nepotrivit pentru dorințele lui.

Parwana, Masooma și Nabi sunt frați. Se iubesc, însă mereu există un “dar”. Cartea asta îți poate arăta că nu întotdeauna familia îți dorește binele, nu întotdeauna legătura dintre surori este puternică și trece peste veacuri, nu întotdeauna ne tratăm aproapele așa cum trebuie. Iar, după toate astea, trebuie să plătim consecințele.

Ne este descrisă frumusețea Afganistanului, a Kabulului, înainte de război și de măcelul pe care l-au făcut talibanii. Ne este spus și descris cum au distrus cultura  țării, cum intrau în case peste oameni și furau ceea ce-și doreau, considerând că este al lor. Cum criminalii de război, care s-au îmbogățit subit, încă își fac dreptatea singuri, prin mită, frică și omor.
Unuia dintre personajele noastre, după ce se întoarce din Kabul, îi este cerut să descrie orașul, iar el nu are decât să spună că este locul unde întâlnești peste o mie de tragedii pe metru pătrat.

Dar, cel mai frumos lucru, după anii 2000, simți cum oamenii își doresc să ia frâiele în mâini, pun mâna să reconstruiască, iar, dacă sunt în exil, se roagă pentru prietenii, frații și surorile, care au rămas printre dărâmături. Simți dorința de mai bun, sădești sămânța bucuriei în sufletul tău odată cu personajele, îți dorești să intri în acțiune și să te alături lor, chiar dacă gloanțele șuieră mereu pe deasupra capului tău.

Nu am idee ce-aș mai putea spune, pentru că mie cartea asta mi se pare o capodoperă din toate punctele de vedere. Atât de tare mi-a plăcut. Aș mai vrea un capitol. Aș extrage fiecare cuvând din carte și l-aș pune în carnețelul meu cu citate. Merită din toate punctele de vedere. Toate cărțile lui Khaled Hosseini merită, pentru că, chiar dacă-s ficțiune, sunt inspirate din fapte reale și îți deschid ochii. Parcă, după o carte d-asta, după toate suferințele pe care le-ai simțit alături de personaje, nu-ți dorești decât să-ți îmbrățisezi mama și să fii recunoscător pentru tot  ceea ce ai.

*Am mai citit “Splendida cetate a celor o mie de sori” și  “Vănătorii de zmeie” (există și roman grafic pe care încă nu l-am citit). Toate cărțile pe care autorul le-a scris până în acest moment.

 

Advertisements

3 thoughts on “Recenzie “Și munții au ecou” de Khaled Hosseini

  1. Am auzit niste lucruri rele despre roman… ca este cel mai urat din tot ce a scris, autorul. Superba recenzia! Imi place mult cum faci o recenzie, o sa revin cu drag! La cat mai multe lecturi frumoase! >:D<

    Liked by 1 person

    1. Să știi că da, am citit multe recenzii negative pe Goodreads și chiar mă așteptam să fie mai slab ca celelalte, dar s-a dovedit la fel de bun sau, poate, puțin mai bun ca celelalte datorită modului în care este construit. Cred că, de fapt, cei care i-au citit celelalte două cărți se așteptau ca acțiunea să fie la fel de ușor de urmărit, dar la Și munții au ecou trebuie să rămâi concentrat, pentru că acțiunea este povestita din foarte multe perspective.
      Îți mulțumesc mult pentru gândurile frumoase, te mai aștept! 😀

      Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s