Recenzie: Al cincilea val de Rick Yancey

Titlu: Al cincilea val
Titlu în engleză: The 5th Wave
Autor: Rick Yancey
Editură: YoungArt
Notă GR: 4.16
Traducere: Laura Sandu
Nr. pagini: 530

Descriere: O invazie extraterestră distruge omenirea în patru Valuri succesive de nenorociri. Dar Al Cincilea Val este cel mai periculos, pentru că de data asta puţinii pământeni rămaşi în viaţă nu ştiu nici măcar ce îi ameninţă, cu atât mai puţin cum să înfrunte pericolul. Cassie, o adolescentă curajoasă de 16 ani, are o singură dorinţă: să îşi salveze frăţiorul – iar pentru asta nu se dă în lături de la nimic.
Înaintea atacului, Ben Parish era un băiat obişnuit, dintr-un liceu obişnuit. Acum este soldat şi se vede obligat să aleagă între a avea încredere şi a deznădăjdui, între a se supune şi a se răzvrăti, între a-şi face datoria şi a-şi salva prietenii, între viaţă şi moarte.
Romanul lui Rick Yancey este diferit de orice carte sau film despre extratereştri la care vă puteţi gândi. Al Cincilea Val este cu mult mai înspăimântător. Poate pentru că pare atât de plauzibil. Mai aproape de noi decât am vrea să credem. Un roman fascinant, îndrăzneţ, o capodoperă a SF-ului modern.

Părerea mea: Mi-am luat Al cincilea val  de la Gaudeamus și am fost atât de derutată când am ajuns la standul celor de la YoungArt… Gândiți-vă în felul următor: mai aveți doar 50 de lei în buzunar și de acolo puteți pleca doar cu două cărți. Cea mai grea alegere din viața mea, având în vedere că toate cărțile celor de la YoungArt sunt superbe. Absolut toate. Fără nicio excepție. Am pus mâna pe două cărți și dusă am fost. De abia acasă am conștientizat că am plecat cu Al cincilea val și O istorie secretă a Ţării Vampirilor: Cartea Pricoliciului.

La Al cincilea val am ajuns de abia weekendul trecut. Citisem câteva recenzii negative înainte și nu știam exact la ce să mă aștept din partea cărții. Stătea cumine pe noptieră și mă aștepta. Cum eu n-am avut o perioadă tocmai favorabilă din punct de vedere al cititului, mi-a fost frică să mă apuc de ea, doar are 530 de pagini. A trebuit doar să citesc prima pagină și n-am apucat să simt cum zburau filele. Am cărat volumul peste tot cu mine și l-am terminat foarte repede.

Știți acel sentiment când vreți să terminați cartea cât mai repede ca să vedeți ce se întâmplă? Când doriți s-o terminați, dar în același timp nici nu vreți să ajungeți la ultima pagină? Când tocmai ați terminat ultimul cuvânt de pe ultima filă și vedeți că nu mai e nimic?!  Știu, e oribili de stresant! Eu nici nu conștientizasem că am ajuns la final! O catastrofă!

Cartea asta a fost ca un pumn în stomac. Tatăl meu citește, urmărește absolut orice este despre extraterestrii. Așa a ajuns fiica lui în vârstă de 9 ani să vadă Războiul lumilor și să aibă coșmaruri teribile chiar și la 17 ani. Așa că, închipuiți-vă cu câtă groază am putut eu să citesc cartea asta. Cu inima făcută cât un purice. De ce? Pentru că ce se întâmplă în carte poate oricând să fie un scenariu posibil.

Cassie Sullivan este nevoită, la doar 16 ani, să doarmă într-o pădure. Trăiește în frică. Nu mai are pe nimeni, în afară de fratele ei, pe care nu știe unde să-l găsească și căruia i-a promis c-o să-l salveze. Ne sunt dezvăluite gândurile lui Cassie și-ți dai seama că se luptă să rămână întreagă. Este izolată, înfricoșată, nu știe dacă mai există vreun supraviețuitor pe întreg pământul, nu știe dacă mâine va mai fi în viață, nu știe absolut nimic. În singurătate, începe lupta împotriva propriei tale persoane și n-ai idee dacă vei rămâne la fel după ea.

“Singura soluție pentru a rămâne în viață este să rămâi singur.”

Ben Parish este doar un băiat obișnuit care trebuie să uite. El nu mai are pe nimeni și nu vrea decât ca totul să se sfârșească, însă viața lui ia o întorsătură stranie când este selectat pentru a deveni soldat și a lupta împotriva extratereștrilor. Soldaților le sunt implantate niște cipuri, exact la câini. Duc o viață dură și personalitatea lor, ceea ce-i definește pe oameni, este măcinat în fiecare secundă petrecută în acea bază militară. Noua armată a lumii este formată din adolescenți cu vârste cuprinse între 7 și 18 ani. Nu este oribil să fii copil și să fii trimis pe front?

“Cum golești pământul de oameni? Îi golești pe oameni de umanitate.”

Acum am ajuns la partea cea mai bună: Evan Walker. Mie personajul lui, chiar dacă e foarte clișeic, îmi place la nebunie. E genul de personaj după care îți tânjește sufletul. Puternic, inteligent, puțin înfiorător și ciudat, dar, heei!, nouă, fetelor, ne plac tipii ciudați. Locuiește la o fermă, se comportă de parcă nimic nu s-a întâmplat, de parcă nicio navă extraterestră n-a apărut la orizont. Arată nemaipomenit de bine, coace pâine, gătește, se duce și vânează, face curățenie. Astea-s preocuări normale când în orice secundă poate să-ți zboare creierul cineva sau ceva?  Cred că el este personajul care este pus cel mai greu la încercare, pentru că are niște alegeri îngrozitoare de făcut.

“Poate că ultimul care va muri, va fi ucis de ultimul care va rămâne în viață.”

M-am simțit ca într-un coșmar. Am fost aproape de personaje în fiecare secundă și am trăit, am respirat, am zâmbit, am tremurat, am plâns alături de ele. Mi-a plăcut să urmăresc povestea asta în care trebuie să fii curajos, rezistent și plin de speranță dacă-ți dorești să trăiești.  A fost atât de dur să descopăr că am ajuns la final, că s-a terminat.

Al cincilea val e genul de carte pe care ori o iubești, ori o urăști din tot sufletul tău. Eu am fost foarte fericită să descopăr că, în momentele mele de agonie, am luat o comoară de la Gaudeamus și aștept să-mi intre pe mâini următorul volum, ca să-l pot devora.