Recenzie: Povara loialității de Elizabeth Ashworth

Titlu: Povara loialității: Adevărata iubire a lui Richard al III-lea
Titlu în engleză: By Loyalty Bound
Autor: Elizabeth Ashworth
Editură: Litera
Notă GR: 3.64
Colecția: Iubiri și destine
Traducere: Cristina Barbu
Număr pagini: 272

Descriere: Anglia secolului al XV-lea stă sub semnul Războiului celor Două Roze, între Casa de Lancaster și Casa de York. În mijlocul luptelor pentru tron și al intrigilor nesfârșite, tânărul Richard al III-lea se îndrăgostește de Anne Harrington, care îi devine amantă și îi dăruiește doi copii. Iubirea lor pare eternă, dar Richard, avid după putere și bogăție, se căsătorește cu o altă femeie. Însă destinele lor se împletesc din nou, câțiva ani mai târziu, când soția lui moare, iar Richard, încoronat rege între timp, hotărăște să se întoarcă la prima lui iubire, Anne.

 

Am citit, acum o jumătate de an, două volume din seria “Războiul verilor” scrisă de Philippa Gregory, mai exact “Regina albă” și “Regina roșie”. Mi-au plăcut enorm, pentru că îmi place foarte mult istoria Angliei, la cât de întortocheată este. Mi-a plăcut să aflu despre Edward al IV-lea și George Plantagenet, Duce de Clarence, dar despre cel de-al treilea frate de York, Richard al III-lea, n-am aflat niciodată prea multe. Voiam mai mult, mereu. Așa că am fost foarte încântată când am citit descrierea de la această carte.

Richard al III-lea a avut doi copii născuți în afara căsătoriei, bastarzi, John Gloucester și Katherine Plantagenet, pe care i-a recunoscut ca fiind copiii lui, dar nu există niciun document care să dezvăluie cu siguranță indentitatea mamei. Nu este nici măcar sigur că cei doi bastarzi au avut aceeasi mamă. Autoarea are o altă perspectivă asupra indentității amantei lui Richard al III-lea și a decis să ne-o împărtășească scriind această carte.

Richard al III-lea în serialul The White Queen

Anne Harrington este doar o copilă de 15 ani. Tatăl ei a fost o victimă a Războiului Celor Două Roze. A luptat alături de York și a murit alături de ei. Le-a lăsat pe Anne și pe sora ei mai mică, Izzie, în mâinile sorții. Cele două copile au rămas în grija unchilor lor, James și Robert Harrington, împreună cu toată averea care a fost moștenită de copile. Regele, însă, îl împuternicește pe Thomas Stanley cu tutela lor, astfel având dreptul să decidă cu cine și când se vor căsători acestea. Unchii celor două luptă din răsputeri ca fetele, împreună cu toată averea, să rămână lângă ei, iar, într-o bună zi, când castelul unde fetele locuiau este sub asediu, li se alătură și preafrumosul duce de Gloucester.

“Oricât ar spune bărbații că vor fii, întotdeauna își fac un loc special în inima lor pentru fiice. ”

Din primele cuvinte de când îl zărește îți dai seama că Anne Harrington simte ceva pentru duce, este emoționată, ia atitudine și încearcă să se aproprie de el. Nici ducelui nu-i rămâne indiferentă. James Harrington zărește o oportunitate și, ca să primească avantaje din partea lui Gloucester, le susține prietenia, chiar cu riscul ca Anne să aibă, mai târziu, onoarea pătată.

“Credea, din ce în ce mai des, că Izzie nu avea să se maturizeze vreodată și să vadă adevărul – acela că femeile sunt întodeauna la mila bărbaților lacomi și că femeile bogate sunt cele mai atrăgătoare. ”

Cartea asta mi-a oferit o altă perspectivă asupra lui Richard al III-lea. Este puternic, sincer, iubitor, fidel, dar curajos și nici în ruptul capului nu ar fi arătat vreodată că ține la cineva. Chiar cred, în aceste momente, că multe ar fi schimbate dacă el ar fi câștigat și ar fi condus în continuare Anglia. N-o silește pe Anne. Ghicește motivul unchiului său și o lasă pe ea să decidă. Elizabeth Ashworth a reușit să-i finiseze caracterul în acel mod în care ai putea zice că ăsta e genul de bărbat perfect pentru oricare femeie.

“- Eu lupt ca să fii tu în siguranță, spusese el. Am luptat pentru rege, și pentru Anglia, și pentru St. George. Iar acum voi lupta pentru fiul meu și pentru tine, Anne Harrington.”

Nu totul merge perfect așa cum ar fi dorit cei doi îndrăgostiți; pe ambii îi cheamă îndatoririle și, curând, Anne Harrington se trezește într-un loc total străin ei, prizonieră pe mâinile tutorelui ei.

Pe parcursul poveștii, odată cu maturizarea Annei, aflăm și o altă perspectivă asupra Războiului Celor Două Roze. Pentru că Anne, care-l iubea pe Richard cu tot sufletul ei, stă mereu cu urechile ciulite, încercând să afle ceva despre el, dacă este bine sau nu. Anne Harrington e ca o umbră în mijlocul conflictului. Vede tot și-și dă seama de comploturile care se desfășoară sub ochii ei, dar n-are nicio putere să-i avertizeze pe cei dragi ei.

Este o luptă continuă. Cu amintirile, cu cei dragi, cu cei străini și cu cei dragi din nou. Ți se frânge inima. Ane Harrington este conștientă de situația ei de femeie, cea care nu-i permite decât să asculte de bărbați. Totul, chiar dacă e ficțiune, pare plauzibil într-un fel și-ți dorești din tot sufletul să fie ireal.

Nu știu, parcă privesc tot războiul dintr-o altă perspectivă acum. Am aflat mai multe lucruri despre Richard și îl compătimesc acum, pentru că a ales calea puterii și a banilor, fiindu-i greu să se descurce, pentru că era ultimul fiu născut dintre atâția. Și nu pot să nu mă întreb: câte lucruri ar fi diferite acum dacă Richard al fi ales iubirea de la bun început?