Recenzie: Maria Tudor. Povara frumuseții de Jean Plaidy

maria tudorTitlu: Maria Tudor. Povara frumuseții
Titlu original: Mary, Queen of France
Autor: Jean Plaidy
Editură: Litera
Notă GR: 3.76
Colecție: Iubiri și destine
Nr. pagini: 280
Anul apariției: 2014

Descriere: Maria Tudor – una dintre cele mai frumoase prințese ale Europei secolului al XVI-lea – este sora temutului rege Henric al VIII-lea, din dinastia Tudor. Răsfățată de autoritarul ei frate, Maria duce o viață fericită, până în momentul când trebuie să se supună dorinței acestuia și să accepte căsătoria cu bătrânul rege Ludovic, în vederea încheierii unei alianțe cu Franța. În secret însă, rămâne fidelă iubirii față de Charles Brandon, duce de Suffolk. Când regele Ludovic moare, după numai doi ani, Maria este hotărâtă să nu accepte o altă căsătorie de conveniență și decide să se unească în secret cu iubirea vieții ei. Ce doi sfidează voința regelui și conveniențele Curții, fără a ști dacă împreună vor găsi dragostea și fericirea sau dacă hotărârea lor le va aduce moartea.
Jean Plaidy este pseudonimul prolificei autoare britanice Eleanor Hibbert, cunoscută și sub numele de Victoria Holt. Cărțile sale, multe îmbinând istoria și ficțiunea, s-au vândut în 14 milioane de exemplare în întreaga lume.

Părerea mea:

Am văzut acum câțiva ani The Tudors și serialul acela superb m-a făcut să fiu pasionată de istoria Angliei, dar mai ales de dinastia Tudor, cu toate firișoarele de nebunie, pasiune, alianțe și trădări. Serialul, totuși, este prin de erori și omiteri și de unele mi-am dat seama de abia după ce am citit cartea asta.
În adevărata istorie pe care o știm și pe care o învățăm, Henry VIII a avut două surori: Margaret Tudor și Mary Tudor. În The Tudors, regele are doar o soră, Margaret Tudor, iar viața ei este un fel de combinație a celor două surori. În serial, Margaret Tudor este trimisă de acasă să se mărite cu Regele Portugaliei, un om bătrân și urât, cu un picior în groapă. N-o să uit niciodată cât de dezgustată era Margaret când l-a întâlnit pentru prima dată pe viitorul ei soț. Imaginea mi s-a impregnat pe retină și mi-am adus aminte de ea când am ajuns cu cititul la întâlnirea lui Mary cu viitorul ei soț.

Cartea aceasta m-a făcut să privesc această bucată de istorie dintr-o altă perspectivă, cea a lui Mary Tudor, al cincilea copil rezultat din mariajul lui Henry VII cu Elizabeth York. În acele timpuri, pentru o familie regală, cei mai importanți erau băieții, siguranța că numele și sângele va fi dus mai departe și că regalitatea Angliei va dănui multe secole după ce ei vor părăsi această lume. Fiicele, pe de altă parte, erau arme secrete pentru alianțe. Încă de când erau în scutece, erau începute tratative de căsătorie și erau date unei țări pentru avantaje politice și economice. Mary Tudor conștientizează, încă de mică, că aceea va fi soarta ei.

Mary Tudor este încă o copilă când acțiunea cărții începe. Asistă fericită la venirea invitaților care vor sărbători logodna ei cu Charles de Castilia, care este doar un copil și va trebui să aștepte cățiva ani până el va deveni destul de mare încât ea să fie chemată la curtea lui pentru finalizeaza căsătoriei.

În spatele ei, este Catherine de Aragon, văduva lui Arthur, Prinț de Wales. A fost dată uitării după ce soțul ei a murit și puterea tatălui ei, Ferdinand al II-lea de Aragon, s-a micșorat, dar, din umbră, privește urzelile din jurul ei și chiar ea plănuiește ceva. Iar planurile îi vor fi îndeplinite, pentru că va ieși din umbră și va fi prima soție a lui Henry VIII, regină a Angliei.

Lucrurile la curtea Tudor nu sunt chiar atât de roz precum par. Tatăl lui Mary, Henry VII, este bolnav și cei din jurul lui se așteaptă ca acesta să moară pe zi ce trece. Este înfățișat ca un om zgârcit, isteț, rece cu propriile lui odrasle. Mary nu știe sigur dacă-l iubește pe acel om aspru care stă pe tron și care-i plănuiește căsătoria. Singura speranță a curții este tânărul prinț, care promite multe și își dorește să arate Angliei și lumii de ce este în stare. Mary își dorește, în secret, ca tatăl ei să se prăpădească, ca fratele ei să vină pe tron și ei să fie fericiți, să poată să se distreze și să organizeze baluri și dansuri mascate.

“Rigoarea cu care Henric al VII-lea își crescuse copiii nu făcuse decât să le sporească setea de libertate.”

Pe lângă Henry VIII, stă și Charles Brandon, prietenul lui cel mai bun. Toată lumea îi aseamăna, unii chiar știu că Brandon este mult mai frumos, puternic, isteț decât Henry, dar nimeni nu spunea acestea cu voce tare, pentru că nu-l puteai supăra pe viitorul rege. La fiecare bal mascat pe care Mary îl organizează, dansează și acest frumos și chipeș tânăr, irezistibil oricărei femei. Într-un dans mirific, Mary îl încurcă cu fratele ei. E un secret care va rămâne între cei doi, pentru că Henry s-ar supăra dacă ar afla. Așa începe marea dragoste a lui Mary Tudor, o dragoste nefericită și fără sorți de izbândă.

“Oh, Charles, ce-aș vrea să fiu una dintre servitoare… oricare dintre slujnicele de la palat care e liberă, care are libertatea de a iubi și de a se mărita cu cine dorește, cele mai mari daruri din lume!”

Regele Henry VII moare, iar curtea nu-l jelește prea mult, pentru că un tânăr prinț este pregătit de mult să-și ia în primire datoriile și privilegiile de rege. Nu este un rege foarte isprăvit, este un frate iubitor și o îndrăgește pe Mary, dar, când vine vorba să se sacrifice pe el, îi este foarte ușor s-o sacrifice pe Mary. Alianțele cu Ferdinand al II-lea de Aragon și cu Maximilian I nu merg așa cum și-ar fi dorit, așa că vrea și el să-i trădeze și să se alize cu dușmanul Angliei, Franța. Așa că imediat o trimite pe Mary lui Ludovic al XII-lea al Franței, un rege bătrân, odios, care deja a fost căsătorit de două ori.

mary tudor idk

Mary Tudor a devenit acum o frumusețe, este adolescentă și nu este pregătită să-și înfrunte viitorul. Îl urăște pe fratele ei pentru c-o trimite departe de casă, de Anglia. Îl iubește pe Charles Brandon și nu suportă ideea c-o să fie departe de el. Doar că n-are altă soluție: este printesă, datoria ei este să aducă alianțe binefăcătoare pentru Anglia, iar ceea ce i se cere este să se mărite cu un bărbat cu mai mult de 30 de ani mai vârstnic decât ea. Ca să poată îndura acest chin, Mary îl pune pe Henry să jure că, după ce Ludovic XII va muri, și sigur va muri repede că doar e bătrân și cu un picior în groapă, o va lăsa să-și aleagă singură următorul soț. Henry îi promite acest lucru cu gândul că astfel o va liniști pe sora lui, dar niciodată nu a luat promisiunea în serios.

“Cea mai mare aventură pe care o are viața de oferit este să iubești, dar să iubești înseamnă să suferi.”

Întâmplările cărții sunt relatate din patru planuri: cel a lui Mary Tudor, cel a lui Charles Brandon, cel a Louisei de Savoia și cel a lui Francis I. Planul narativ dedicat lui Mary mi-a plăcut foarte mult, cel a lui Brandon a fost frumos și m-a lăsat să descopăr mai multe lucruri și despre prietenul afemeiat al regelui, dar cel a lui Francisc I și al mamei lui au fost minunate.

Atunci când s-a născut, Francisc era la foarte mare depărtare de tron. Pe zi ce trecea, se mai punea un moștenitor între el și tron. Francisc a fost singurul fiu al lui Charles, Conte de Angoulême și Louise de Savoia și stră-strănepotul lui Charles V al Franței. Familia lui nu se aștepta ca cineva din ramura lor să ajungă să moștenească tronul, pentru că regele Charles VIII era destul de tânăr, iar Ducele de Orléans, vărul lui Charles, Conte de Angoulême și unchiul lui Francisc, ar fi urmat la tron și chiar și acesta, chiar dacă era mai în vârstă, nu dădea semne că va muri prea curând . Dar, într-o bună zi, Charles VIII, fiul lui Ludovic al XI-lea, a murit după ce a dat cu capul de pragul de sus al unei uși. Ducele de Orléans, acum Ludovic al XII-lea, a devenit Regele Franței, iar Francisc, pentru că tatăl lui murise când el avea numai un an, devenea succesorul la tron în caz că Ludovic XII ar fi murit și n-ar fi lăsat pe lume niciun urmaș de sex masculin în viață.

Dar Francisc este foarte norocos, pentru că mama lui, Louise de Savoia este nefericită că a fost aruncată într-un mariaj atât de nesemnificativ, cu șanse atât de îndepărtate de a fi regină. Singurul ei scop este de a fi lider, de a naște un moștenitor de sex masculin și de a-i aduce tronul lui Francisc, având în vedere că soțul ei este mort și ea nu mai poate fi o regină. Prima ei sarcină se dovedește nesatisfăcătoare, pentru că o aduce pe lume pe Marguerite, o fată. Se roagă ca următorul copil să fie un băiat sănătos și puternic, iar rugile îi sunt ascultate, pentru că îl va naște pe Francisc. Singurul scop al mamei și al fiicei este bunăstarea copilului. Ar muri amândouă dacă s-ar întâmpla ceva cu micuțul băiat.

Louise de Savoia vede în moartea lui Charles VIII o binecuvântare, un semn că fiul ei este sortit unui destin măreț. Ludovic XII n-are încă niciun moștenitor de sex masculin, soția sa, Joan, avea corpul malformat și a fost considerată incapabilă pentru a rămâne însărcinată. Ludovic XI i-a aranjat mariajul fiicei lui când aceasta avea numai 12 ani, l-a obligat pe Ducele de Orléans s-o ia de soție cu gândul că astfel o să extirpe ramura Orléans din Casa de Valois, care amenința tronul Franței. Ludovic XII, ajutat de prietenii lui, primește acordul papei care-i anulează mariajul cu Joan, făcându-l invalid și declarând că niciodată n-a fost consumat.

Liber acum, Ludovic XII decide să se căsătorească cu văduva lui Charles VIII, Anne de Brittany, care s-a dovedit deja capabilă să nască fii. Anne de Brittany a primit o nouă șansă de a fi regina Franței și are de gând să țină cu dinții de ea până nu va mai rămâne nimic, așa că e hotărâtă să-i ofere lui Ludovic XII un moștenitor și să nu-l lase pe fiul Louisei de Savoia să ajungă pe tron.

Mama lui Francisc, Louise de Savoia, este o femeie determinată. Știe tot ce are de făcut, își face prieteni acolo unde trebuie, chiar și-o face prietenă pe amanta soțului ei, Antoinette de Polignac, și nu este deranjată că a trebuit să-și împartă patul cu aceasta. Știe că are multe de înfruntat ca să-l aducă pe fiul ei pe tron, acum că Ludovic XII s-a însurat cu unul dintre cei mai mari dușmani ai ei, Anne de Brittany, o femeie care oricând poate să aducă pe lume un mic Delfin.

Anne de Brittany rămâne însărcinată chiar la începutul mariajului ei cu Ludovic XII, dar se naște o fată, Claude. Pentru că este mânată de dorința de a lăsa un moștenitor de sex masculin, are numeroase încercări cu Ludovic XII, din urma cărora vor rezulta trei fii născuți morți și trei avorturi spontane. Anne de Brittany este năucită cu nu poate aduce pe lume un fiu care să trăiască. Louise de Savoia este în culmea fericirii. Dar fericirea îi este umbrită de o nouă sarcină a Annei, care-i aduce emoții imense. Tronul lui Francisc iar este amenințat, dar se naște, din nou, o fetiță care va fi numită Renée. Totul pare liniștit, până când Anne de Brittany anunță triumfătoare că este iar însărcinată, sarcină pe care o va duce până la capăt, doar că, din nefericire, copilul, un fiu, se va naște din nou mort. Pentru că Anne de Brittany a eșuat și n-a putut naște un moștenitor care să trăiască într-un mariaj de aproape 16 ani, Ludovic XII i-a decizia drastică de a-și căsători prima fiica, Claude, cu Francisc, Delfinul Franței. Anne de Brittany se opune acestui mariaj, dar aceasta este ultima lor soluție. Va muri în 1514. Acum Ludovic XII face o ultimă încercare de a produce un moștenitor masculin și-și caută o nouă soție, una tânără și frumoasă.

Mary Tudor este propulsată în toată această problemă, după ce devine a treia soție a lui Ludovic XII. Doctorii îl consideră încă capabil pe rege să producă moștenitori de sex masculin, iar Mary Tudor este tânără și reprezintă o nouă amenințare pentru coroana lui Francisc. Va reuși oare Mary să se desprindă de toate acestea? Oare rugile ei, să rămână văduvă cât mai redepe, se vor îndeplini? Henry își va aduce aminte că i-a făcut o promisiune iubitei lui surori? Va reuși Mary să-l convingă pe fratele ei că Charles Brandon este singurul sortit din lume pentru ea?

Mi-a plăcut foarte mult această carte, pentru că dinastia Tudorilor este una dintre pasiunile mele. Mi-a plăcut foarte mult că autoarea a știut să scrie această carte ca să putem afla despre toate personajele cât mai multe informații. Nu știam multe despre Francisc I, niciodată nu m-a preocupat. La fel și despre Mary Tudor. După ce am citit această carte, totul s-a clarificat în capul meu. Mary Tudor a fost considerată cea mai frumoasă prințesă din Europa și a plătit cu vârf și îndesat această frumusețe.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s