Isabela de Castilia. Legământul iubirii de C.W. Gortner

isabela-de-castilia-legamantul-iubirii_1_fullsizeTitlu: Isabela de Castilia. Legământul iubirii

Titlu în engleză: The Queen’s Vow

Autor: C.W. Gortner

Editură: Litera

Notă GR: 3.89

Colecție: Iubiri și destine

Nr. pagini: 420

Data publicării: August, 2014

Despre autor: C. W. Gortner este un autor american de origine spaniolă, care are o mare pasiune pentru istorie, atât de mare încât scrie ficțiune istorică. A fost tradus în peste 20 de limbi.

Descriere: “Isabela de Castilia – regina care a făcut posibilă unificarea Spaniei, alături de soțul ei, Ferdinand de Aragon; regina care a pus bazele Inchiziției conduse de Torquemada, expulzând zeci de mii de evrei și musulmani; regina care a purtat un lung război pentru a-i alunga pe mauri din Granada; regina care a avut încredere în viziunea lui Columb și i-a finanțat expediția în căutarea unui nou drum spre Indii. Cine a fost cu adevărat această femeie atât de puternică încât a schimbat destinul unei națiuni? De la mărețele palate din Segovia la câmpurile de luptă din Granada și grădinile pline de intrigi politice din Sevilia, C.W. Gortner ne poartă într-o epocă fascinantă, lăsându-ne să descoperim pas cu pas frământările politice, dar și pe cele din sufletul unei femei uimitor de complexe – Isabela de Castilia.”

Părerea mea: Când am citit prima oara despre Catherine de Aragon, despre tot ceea ce a îndurat ea în mariajul ei cu Henry al VIII-lea, mi-am dorit să știu cine îi sunt părinții. Să aflu cât mai multe despre ei. N-am făcut multe pentru asta, iar, după mult timp, doar am împrumutat o carte și în mâinile mele a ajuns “Isabela de Castilia. Legământul iubirii”. N-am făcut din prima clipă conexiunea, de abia după ce m-am apucat de citit mi-am dat seama că Isabela de Castilia este mama Catherinei, o regină care a condus cu mână de fier și a rămas în istorie.

isabel_catolicaFacem cunoștință cu Isabela când aceasta are doar trei ani. Tatăl ei, Ioan al II-lea al Castiliei, e pe patul de moarte și își cheamă urmașii la el pentru un ultim rămas bun. Isabela este înspăimântată de toată agitația care o înconjoară, de tot misterul care acoperă fiecare chip, iar faptul că trebuie să îl vadă pe tatăl ei cel rece în acel moment, nu-i face deloc treaba mai ușoară. Lângă căpătâiul tatălui ei, se află și fratele ei vitreg Henric, moștenitorul tronului și viitorul Henric al IV-lea. Pe Isabela o cutremură figura fratelui ei, pe care nu-l știe atât de bine.

Odată ce regele își dă ultima suflare și mama Isabelei, Isabela a Portugaliei, este văduvă, ei trebuie să fugă cât mai repede de noul rege, care ar putea gândi că frații lui vitregi sunt o piedică pentru stabilitatea tronului său. Mama lor este ajutată de Carrillo, un om al bisericii cu aspirații mari. Isabela și fratele ei, Alfonso, duc o viață liniștită și săracă, plină de greutăți, departe de curte, într-un castel din Arévalo. Chiar dacă tatăl lor lăsase ordin ca ei să fie îngrijiți bine, fratele lor i-a lăsat în voia sorții.

“Încet, am întins brațul și am prins-o pe mama de mână. Nu mai îndrăznisem niciodată până atunci s-o ating fără permisiune. Pentru mine, fusese întotdeauna o faptură frumoasă, dar distantă, în vesminte strălucitoare, de pe buzele căreia se revărsau veșnic râsete, înconjurată de admiratori lingușitori – o mamă ce trebuia iubita de la depărtare. Acum însă arăta de parcă ar fi umblat kilometri întregi printr-un peisaj stâncos, cu un aer chinuit care mă făcea să-mi doresc să fi fost mai mare, mai puternică; să fiu cumva suficient de puternică încât să o pot apăra de soarta crudă care-l luase pe tatăl meu de lângă ea.”

Isabela a Portugaliei își dorește cu ardoare ca Henric al IV-lea să moară, ca Alfonso, fiul ei, să devină următorul rege. Este conștientă de toate păcatele și blasfemiile pe care le face Henric la curtea lui. Pentru că din primul mariaj cu Blanca de Navara nu a avut moștenitori, acesta a decis să divorțeze și s-a căsătorit cu Ioana a Portugaliei. La câțiva ani, se naște Ioana, numită de popor Juana la Beltraneja, pentru că paternitatea ei era neclară și supușii de la curte bănuiau că adevăratul tată al Ioanei era Don Beltrán de La Cueva.

“Nu mai așteptai permisiunea lui. Mă ridicai și îl cuprinsei în brațe, fără să-mi pese de ce aveau să creadă curtenii sau granzii. Tot ce conta în această clipă era faptul că el și cu mine eram de același sânge. Eram o familie, frate și soră.”

“Tatăl nostru mi-a spus o dată că și-ar fi dorit să se fi născut un om de rând, ca să nu fie nevoit să poarte povara lumii pe umerii lui. Henric zambi trist. Acum, adesea simt și eu același lucru.”

Când regina era gata s-o nască pe Juana la Beltraneja, cei doi frați au fost chemați la curte, pentru a fi sub ochii regelui și pentru a-și termina educația. Isabela este despărțită de fratele ei, care este dat pe mâinile unui tutore, iar Isabela rămâne în grija reginei. La început, Isabela este șocată de toată infamia și destrăbălarea care o înconjoară. Este evident că regina nu este fidelă soțului ei, că prietenii cuplului regal au apucături ciudate și că regele are ca prieten un bărbat îmbrăcat în femeie cu care își petrece prea mult timp.

“Amintirea mi se întipărise în minte – o lecție de neuitat că în viață schimbările se produc fie că suntem sau nu pregitiți pentru ele și că trebuie să facem tot ce putem ca să ne adaptăm, cu cât mai puțină tevatură.”

Tatăl Isabelei și-a dorit, încă de când aceasta avea șase ani, ca Isabela să se căsătorească cu Ferdinand. Însă Henric al IV-lea vede în asta o amenințare și nu ia în considerare promisiunile făcute de tatăl său. Crede chiar că Isabela ar putea fi luată în considerare pentru a fi înlocuitoarea lui, daca ar fi aranjată într-un mariaj atât de benefic și puternic. Cu toate că nu își dorește la început s-o forțeze pe sora lui să între într-un mariaj cu forța, când primește o a doua propunere din partea lui Alfonso V al Portugaliei, cumnatul lui, își dorește ca acest mariaj să devină o realitate. Astfel viitorul fiicei lui ar putea fi asigurat.

 

“Ferdinand mă învățase să mă încred în mine.
Iar acum, cu voia lui Dumnezeu, ne vom încrede unul în altul.”

Isabela simte presiunea propunerilor în căsătorie. Știe că s-ar putea să nu fie alegerea ei pentru prea multă vreme. Dar și-a promis să respecte prima promisiune care s-a făcut între ea și Ferdinand. Și-l dorește pe el de soț. Simte că el este alesul. Așa că trebuie să reziste și să spună în continuare nu, pentru că doar credința ei i-a mai rămas.

“Cel mai important era faptul că îmi împărtășea înclinația de a păcătui prin optimism, adică a vedea lucrurile prin prisma a ceea ce se putea realiza mai degrabă decât prin ceea ce se pierduse. Era peste măsură de încrezător în sine și nu îi plăcea opoziția, iar în acele zile de început fui bucuroasă să-l las să se exprime fără să-l întrerup, privindu-l doar cum măsura cu pasul încăperea afirmându-și viziunea asupra viitorului nostru, în timp ce eu stăteam lângă foc și îi cârpeam pantalonii și cămășile.”

weddind isabela and ferdinandIsabel-TVESAVE IDK

L-am adorat pe Ferdinand din cap până în picioare. E genul de bărbat de care te îndrăgosești imediat. Chiar dacă este cu aproape un an mai mic decât Isabela, luptă pe front alături de soldații tatălui său și-și conduce poporul. Este un om de onoare. O iubește pe Isabela. Te cucerește de la primele cuvinte rostite.

“(…) cu toții zâmbeau, ne urmăreau și asteptau. Succesul nostru ar fi fost recompensat cu tratate și alianțe care ne-ar fi crescut influența și ne-ar fi consolidat poziția. Eșecul ne-ar fi adus pieirea.”

Fernando_e_Isabel
Potret de nuntă. Ferdinand al II-lea de Aragon și Isabela I a Castiliei

Cred că mariajul dintre Isabela și Ferdinand, chiar dacă a fost unul amenințat de multe probleme, nedorit de fratele vitreg al Isabelei și îndeplinit pe ascuns, a fost unul dintre cele mai reușite din acele timpuri. Isabela a făcut imposibilul și s-a căsătorit cu cel ales de ea, dar, cu toate acestea, cine avea siguranța pe acele timpuri că un mariaj va fi reușit și fericit? Că nu va fi doar o uniune de ochii lumii? Isabela și Ferdinand au fost norocoși, pentru că ei au avut mult mai mult de atât. Au fost făcuți unul pentru celălalt.

Au fost multe personaje care mi-au ajuns la inimă, care mi-au atras atenția mai mult decât personajul principal chiar. Lupta pentru tron a fost una aprigă, fiecare are un motiv, nimeni nu scapă de o alianță. Mă gândesc cum ar fi fost să mă nasc în acea perioadă și să fiu și eu nevoită să suport regi care-și doresc doar să li se umple cupa cu vin și cuferele cu aur.

Trebuie să recunosc că am rămas cu multe întrebări după ce am citit cartea asta. Vreau să știu ce s-a întâmplat cu toți copiii Isabelei, pentru că, având o asemenea mamă, multe își pun amprenta și asupra copiilor.

Mi-a plăcut cartea la nebunie. Am citit-o foarte repede și am aflat chiar foarte multe lucruri interesante. Am și aprofundat căutarea de informații după ce am citit romanul și, cu siguranță, n-o să fie ultima carte despre Isabela pe care o citesc. De asemenea, am găsit o ecranizare care pare interesantă și urmărește viața ei, pentru cei care nu au timp să citească și preferă serialele: Isabel (2011-2014)

Dacă vă plac cărțile de genul, nu ezitați s-o citiți. O să vă placă la nebunie!

**Imaginile nu-mi aparțin. Surse: Wikipedia și ecranizarea Isabel (2011-2014)**

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s